In ultima vreme m-am tot trezit amintindu-mi expresii japoneze. Se implinesc 4 ani de la revenirea din Japonia. Poate si din cauza faptului ca la micul dejun matinal de la un hotel din Istanbul auzeam sporovaind vesel primii turisti care veneau la masa. Majoritatea japonezi. Le ascultam micile conversatii, neincetand sa ma surprinda nevoia japonezilor de a avea consens, de a face lucrurile cat mai sociabile, organizand pana la cele mai mici detalii orice ar fi avut de vazut intr-o zi cu viscol, care nu indemna la hoinareala.
In 2006 am fost o luna in orasul Sendai, situat pe coasta de est a Japoniei, mai la nord de Yokohama. Localitatile costale ale caror nume nu mi le mai amintesc mi-au ramas intiparite ca fiind insorite si mult mai relaxate decat Tokio. Mi-e greu sa mi le imaginez devastate si deplang soarta acestor oameni corecti si foarte muncitori. Faptul ca au reusit sa renasca dupa Hiroshima si Nagasaki ma face sa sper ca se vor mobiliza si de data aceasta. Anul aceasta ma gandeam sa revad Japonia. Din pacate, planurile vor fi amanate.
Eu zic ca “Ramasitele zilei” i-a adus faima.
Ce-mi place cel mai mult la colectiile de povesti este ca poti sa deschizi cartea aproape oriunde si povestea are sens. Cele mai recente povesti cu care m-am delectat au fost din colectiile “Blind willow, sleeping woman”, “The insomniac’s dream” si “The world and other places”. In afara de prima, pe celelalte doua nu le-am citit cap-coada. Am deschis-o pe ultima si am inceput sa citesc despre alte lumi.
Seful laboratorului unui institut de cercetari sufera un accident nemilos, pierzandu-si fata (dar nu si vederea). Singuratea il copleseste, se simte ingropat de viu sub bandajele greoaie. Nici macar sotia nu pare sa-l inteleaga. Viata sexuala inceteaza, desi continua sa il obsedeze.
Am extras doua idei interesante din “Chip strain”. Pe prima o gasesc indoielnica, iar pe a doua hilara. Oricum, citita in combinatie cu alte carti nu prea merge.
El (personaj fara nume, fara chip dupa primele 60 de pagini) da citire unor caiete scrise pentru o ea (pe care a incercat s-o violeze). El sufera un accident cu oxigen lichid, avand cicatrice faciale cheloide si incepe prin a povesti (justifica) o perioada in care preocuparea principala era realizarea unei masti. In urma accidentului, ochii si conturul buzelor raman neafectate. Cu toate acestea, impactul unui chip hidos pare obsedant.
De cand au aparut cartile de la Jurnalul National sau cele de la Adevarul, cand trec pe langa chioscul cu ziare, incerc sa-mi amitesc cate ceva din cele citite inainte de liceu (sau in vremea liceului). Am constatat ca sunt carti pe care le-am citit, dar nu-mi amitesc absolut nimic din continutul lor. Lucru nu tocmai imbucurator.
Primul plan al actiunii. Secventele din 1944 filmate in perioada bombardamentelor fortelor aliate. Pe vremea aceea eram de partea nemtilor si urma sa ramanem cu rusii. Familia se strange in jurul mesei, tatal asculta la radio, masa pune-n farfurii supa aburinda. Incepe raidul. Cad primele bucati din tencuiala. Copilul isi ia avionul de jucarie in adapost. Lumea se refugiaza la subsol, in cotloanele cladirii, pe unde apuca.
O alta poveste scornita de Rushdie contribuie probabil la acuzatia de blasfemie.
Ce l-a infuriat mai mult si mai mult pe ayatollahul Khomeini, expertul in islamism, din cele scrise de Rushdie:
Presiunea din vasul de expansiune incepe da creasca pana la 3 atm, pompa face pauza. Reincepe sa pompeze la 2 atm, ajunge iarasi la 3, pauza…
Comentarii recente