Japonia, sunt cu inima alaturi de tine!

17 03 2011

In ultima vreme m-am tot trezit amintindu-mi expresii japoneze. Se implinesc 4 ani de la revenirea din Japonia. Poate si din cauza faptului ca la micul dejun matinal de la un hotel din Istanbul auzeam sporovaind vesel primii turisti care veneau la masa. Majoritatea japonezi. Le ascultam micile conversatii, neincetand sa ma surprinda nevoia japonezilor de a avea consens, de a face lucrurile cat mai sociabile, organizand pana la cele mai mici detalii orice ar fi avut de vazut intr-o zi cu viscol, care nu indemna la hoinareala.

In 2006 am fost o luna in orasul Sendai, situat pe coasta de est a Japoniei, mai la nord de Yokohama. Localitatile costale ale caror nume nu mi le mai amintesc mi-au ramas intiparite ca fiind insorite si mult mai relaxate decat Tokio. Mi-e greu sa mi le imaginez devastate si deplang soarta acestor oameni corecti si foarte muncitori. Faptul ca au reusit sa renasca dupa Hiroshima si Nagasaki ma face sa sper ca se vor mobiliza si de data aceasta. Anul aceasta ma gandeam sa revad Japonia. Din pacate, planurile vor fi amanate.





Mesaj catre lumea cealalta

8 12 2010

Luna trecuta ai plecat dintre noi, adormind aproape firesc. Diferenta a facut-o epuizarea organismului macinat de boala. Inima ta a incetat sa mai bata. In momentele acelea mi-a fost frica. N-am putut sa-ti vorbesc niciodata despre cancer, dar cred ca intuiai de anul trecut, de cand am venit la spital, la tine. Erai intr-un program de administrare de citostatice care nu putea fi intrerupt. Mi se pare ca ma ajuta sa-ti scriu acest mesaj, fiind convinsa ca se va face o conexiune. Abia daca mi-ai aparut in vis.  De cand ma stiu mi-a fost groaza de faptul ca intr-o zi am sa te pierd. Cand eram mica, m-am trezit intr-o noapte si cand mi-am dat seama ca nu esti langa mine, m-am pus pe plans. Acum pierderea imi pare permanenta. Incerc sa stabilesc un contact cu tine, nu cred ca ai ramas captiva betoanelor in care te-au coborat groparii. Tu nu mai esti acolo. Cand le-au deschis, dupa 18 ani, cel care ar fi fost acolo, tatal meu, nu mai era. Si tu trebuie sa te fi strecurat cu mult inainte.

Sunt mai singura si lumea s-a mai uratit un pic de cand ai plecat. Copilaria a devenit o etapa distincta, imagini si sunete s-au perindat prin mine. Esti acolo, puternica, blanda, devotata familiei. Imi amintesc cu claritate de visul in care purtai o uniforma de infirmiera si te dadeai fericita cu rotilele. Aveai sprancene stufoase si nasul rotund. Intotdeauna mi s-au parut haioase. Realitatea si visul se topesc intr-un suvoi al imaginatiei.





Weekend

24 09 2010




Revenire, reverie

22 09 2010

Mi-au venit in minte cateva texte cu care as fi putut sa incep. Adevarul e ca s-au intamplat multe in ultima vreme. M-au vizitat hotii intr-o noapte fara luna plina. Nu eram acasa. Vreo 10 zile am asistat la ridicarea unei case. S-a dus vacanta. Cateva carti, cateva filme m-au bucurat. Am simtit cum pulsul decelereaza in Londra si accelereaza frenetic in Istanbul. Am impletit haotic somnul cu ore de concentrare. Am auzit timpul galopand, m-am privit in mii de oglinzi zburatoare. Am rupt creioane si am scrasnit din dinti cand un pui metis a fost eutanasiat. Am simtit tensiunea care precede furia strazi. Mi-am dat seama cat de mult inseamna controlul si cat am devenit de japoneza.





Asteptam filme europene

12 04 2010

Filmele europene vin la Bucuresti!

Perioda 6-16 mai 2010. Me, happy! 🙂





Primavara – pe scurt

30 03 2010

Primavara incep iesirile in natura, un pic de zuzareala printre albine si muguri  nu strica. Atat cat imi permit sa ma desprind de computer si extrajoburi, unul din momentele de intensa multumire se consuma in gradina, in preajma copacilor, gazonului si a vitei de vie.

Citesc in paralel „Buddha din suburbie” – Hanif Kureishi si „Superfemeia” – Alfred Jarry. Prima se dovedeste a fi nostima, a doua cam arida.

Am vazut: Donnie Darko (bun), Goodbye children (mediocru), Atonement (boring).

Prin parcuri miroase a primavara. Cracile de iasomie culese din parc prin februarie, aproape ca au inflorit in cofa. Tot nu reusesc sa ma satur de primavara, n-o simt inca pe indelete. Mi-am propus sa-mi bag nasul intr-o zambila sau zambila in nas, vad eu. Astept minivacanta!





Dedicatie pentru saptamana urmatoare

7 03 2010